Roxana

March 29th, 2010 Florentina

Posted in Portret | 4 Comments »

Umbre 2

March 29th, 2010 Florentina

Posted in Diverse | No Comments »

Portrete

March 29th, 2010 Florentina

Posted in Portret | No Comments »

Tudorita – Paştele Cailor

March 24th, 2010 Florentina

Comunitatea bulgară din cartierul ,,Matei Voievod” al municipiului Târgoviște a sărbătorit sâmbătă 20 februarie 2010 Tudorița sau Paștele Cailor, obicei păstrat de locuitori de sute de ani de la constituirea comunității. Konski Veligden sau ,,Pastele Cailor” are loc în fiecare an în prima sâmbătă din Postul Paștelui, în sâmbăta Sfântului Toader, de unde și denumirea de ,,Tudorița”, fiind sărbătoarea primăverii menită să pregătească începutul muncilor agricole ale gospodarilor, obiceiul având menirea să întărească legătura dintre grădinar și ajutorul său de nădejde, calul. Conform tradiției, originară din Bulgaria, în mod obligatoriu grădinarul trebuie să sfințească la biserica din comunitate animalul din gospodărie care îl ajută la muncile agricole.

,,În semn de apreciere, grădinarul consideră calul ca făcând parte din ființa, viața, activitatea lui, prosperitatea sa depinzând de acest animal. Obiceiul a fost întrerupt în perioada comunismului, când, din cauza colectivizării,«sârbii», cum sunt denumiți ei în zonă, deși sunt bulgari, au rămas fără cai, confiscați de către comuniști. Însă imediat după 1990 manifestarea a fost reluată cu mult entuziasm și cu mare succes”, a declarat Vasile Costache, președintele Asociației „Zaedno” din Târgoviște.

Cu această ocazie, gospodinele au pregătit, dintr-un aluat special, figurine în formă de cal, numite konceta, și au mers dimineața la Biserica Sf Nifon din comunitatea bulgăreasca pentru a le sfinți, iar la ieșirea de la slujbă, preotul a sfințit grădinarul și calul, iar femeile au împărțit „konceta”, care trebuie ruptă de grădinar în două părți egale – jumătate o mănâncă el și cealaltă o dă calului. „A urmat întrecerea celor 27 de cai înhămați la atelaje, iar câștigătorii au fost premiați cu hamuri, biciuri și medalii. Este un obicei unic în România, care doar aici la Târgoviște mai poate fi întâlnit, și care se mai păstrează doar în Bulgaria. Este ceva deosebit, o sărbătoare la care ținem mult”, a mai precizat Vasile Costache. „Tudorița” – Paștele Cailor s-a încheiat cu un concert de muzică populară susținut de Ansamblul „Basilce” și ansamblul „RITM” din Bulgaria, susținut în fața unei asistente care a depășit 500 de persoane – oaspeți din Bulgaria și România și localnici.

Articol de Corvin Dumitrică – jurnaldedambovita.artpress.ro

Posted in Diverse, Excursii orasul.ro | No Comments »

Casa Poporului

March 19th, 2010 Florentina

După cutremurul din 1977, în plina sistematizare a localităţilor rurale şi urbane, Nicolae Ceauşescu decide că este momentul să înceapă reconstrucţia Bucureştiului.

Arhitecţi din toată ţara s-au întrecut în planuri care mai de care mai ambiţioase. Concursul a fost câştigat de tânăra Anca Petrescu. Ea propusese ridicarea unui ansamblu de clădiri monumentale format din Casa Republicii, Casa de Oaspeţi (actualul Hotel Marriot), Casa Radio, Casa Academiei Romane, Ministerul Apărării Naţionale şi Bulevardul Victoria Socialismului.

De departe cea mai impunătoare clădire trebuia să Casa Republicii. Ceauşescu vroia să facă din ea atât reşedinţă cât şi sediul Comitetului Central şi al Marii Adunari Naţionale. În faţă trebuia construit un bulevard mai mare decât Champs Elysees iar cladirile din semicerc urmau să fie sedii de ministere.

Primul buldozer

Şantierul a fost deschis practic în 1980. S-a demolat totul pe o suprafaţă de 50 de hectare. A fost şters de pe faţa pământului cartierul Dealul Spirii şi odată cu el Mănăstirea Văcăreşti, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naţionale, Stadionul Republica şi toate clădirile de secol XIX.

57 de mii de familii şi-au pierdut locuinţele. În vara lui 1984, cuplul dictatorial semnează inaugurarea oficială a şantierului Casa Republicii, asta deşi lucrările începuseră cu un an inainte.

Armata cu mistrie

700 de arhitecti şi 100 de mii de constructori, muncitori şi soldaţi au fost aduşi din toată ţara pentru a realiza proiectul noului Bucureşti şi Casa Republicii.

Pentru a putea găzdui Guvernul, câteva ministere dar şi familia Ceauşescu, era nevoie de o Casă mare.

Pe măsura ce lucrările avansau, Ceauşescu o vrut-o şi mai mare, mai lungă, mai lată, mai înaltă iar acolo unde era loc de un etaj, se construiau două, pentru a-i face pe plac conducatorului iubit, care vizita şantierul de obicei sâmbăta.

Ce nu îi plăcea era demolat rapid şi refăcut potrivit noilor indicaţii, care de multe ori se băteau cap în cap. Din acest motiv, arhitectura de acum este un amalgam rezultat din sute de proiecte, modificate din mers potrivit ordinelor contradictorii date de soţii Ceauşescu.

Victoria Socialismului

Casa Republicii avea nevoie şi de un bulevard pe masură. Aşa că dictatorul a ordonat prelungirea Victoriei Socialismului cu Bulevardul Unirii, pâna la actuala piaţă Alba Iulia.

În paralel, s-a demolat totul pe aproape 600 de hectare pentru a face loc ansamblurilor de blocuri aflate astazi de-o parte şi de alta a bulevardelor Naţiunile Unite şi Unirii.

Casa Poporului

Ceauşescu nu a mai apucat să îşi vadă proiectul de suflet finalizat. Nici azi, la 20 de ani după aşezarea primei cărămizi, Casa Republicii, devenită Casa Poporului şi transformată în Palatul Parlamentului nu este o construcţie finalizată.

Clădirea are o mie de încăperi, peste 30 de săli şi saloane, 4 restaurante, 3 biblioteci, două parcari subterane, o sală de concerte şi lista poate continua.

Lucrarile de amenajare a interioarelor au continuat şi după 1989. Pe măsură ce erau gata şi inaugurate, sălile au primit numele unor figuri de marcă din istoria României : Nicolae Bălcescu, Nicolae Iorga, A.I.Cuza, C.A.Rosetti.

Casa Poporului a devenit Palatul parlamentului în 1994 odată cu mutarea aici a camerei Deputaţilor. În 2004 au urmat senatorii. Ultimii sosiţi vor fi primii plecaţi, în momentul în care Parlamentul României va deveni unicameral.

Tot în 2004 s-a deschis Muzeul Naţional de Artă Contemporană, proiect iniţiat de fostul preşedinte al Camerei, Adrian Năstase.

Aripile de est şi vest ale clădirii nu sunt încă finalizate. Cât despre subsol, doar nivelul -1 ar fi gata şi s-ar avea în plan amenajarea unor facilităţi sportive şi a unei noi parcări subterane.

Legende urbane

După Revoluţie, imaginaţia romanului a născut fel de fel de legende legate de Casa Poporului. Se zvonea la un moment dat că Nicolae Ceausescu ar fi vrut să facă o linie de metrou personală între Casa Poporului şi Băneasa.

Un alt zvon vorbeşte despre două buncare antiatomice şi 8 tuneluri de fugă. De-a lungul timpului, presa a scris că buncarul antiaerian aflat la 19m sub pământ este un beci murdar şi plin de apă şi că de fapt ar mai exista un buncăr la cota – 27 de metri. Despre acesta însă, nimeni nu ştie sau nu spune nimic.

Se spune că nici un parlamentar nu a coborât vreodată în adâncuri pentru că acolo ar fi fost pe la anul 1600 o groapă comună, unde se aruncau şi ardeau morţii din timpul epidemiei de ciumă.

Alţii spun că sub pământ ar fi de fapt o replică a mastodontului de la suprafaţă.

Guiness Book

Palatul Parlamentului măsoară 270 de metri în lungime şi 245 în lăţime. Cele 12 nivele de la suprafaţă ajung la 86 de metri înălţime iar fundaţia cobâară până la 92 de metri adâncime.

Palatul Parlamentului are o suprafaţă totală de 330.000 de metri pătraţi, fiind astfel cea mai mare clădire administrativă din lume.

Cartea Recordurilor Guiness a înscris-o pe locul II în lume ca suprafata desfăşurată, după Pentagon, şi pe locul III ca volum, cu 2.550.000 metri cubi.

Clădirea deţine însă şi recorduri neoficiale. Unul ar fi că toate materialele folosite la contrucţia şi amenajarea ei interioară sunt româneşti.

Covoarele sunt din lână şi au fost lucrate la Cisnădie, cel mai mare dintre ele măsoară 1.500 de metri pătraţi şi cântăreşte peste 3 tone. Toate draperiile din mătase sunt ţesute la Sighişoara în tehnica brocart.

S-au folosit de asemenea peste 1.000.000 de metri cubi de marmură de Ruşchiţa, Căprioara şi Moneasa.

Clădirea are nu mai puţin de 2.800 de candelabre pentru care s-au folost 3.500 de tone de cristal de Mediaş.

Cea mai lungă încăpere este Galeria de Onoare – 150 de metri. Ce mai mare sală este cea a Unirii – 2.200 metri pătraţi iar sala Alexandru Ioan Cuza este cea mai înaltă.

La construcţie s-au folosit 5.500 de tone de ciment, 7 mii de tone de oţel, 20 de mii de tone de nisip, o mie de tone de bazalt, 900 de mii de metri cubi de lemn, 200 de mii de metri pătraţi de sticlă si 3500 metri pătraţi de piele.

Articol de Andrei Tomescu www.europafm.ro

Posted in Diverse | 4 Comments »